S-ar putea crede (lucru afirmat şi în unele ziare) că victoria în ultimele alegeri locale a celor câteva partide opoziţioniste se datorează completamente muncii lor active desfăşurate la faţa locului. După părerea noastră, însă, nu este chiar aşa. Succesele repurtate (îndeosebi, la ţară) sunt rezultatul, în mare măsură, şi al unui fapt secundar în aparenţă, dar esenţial, despre care nu s-a vorbit în presă, dar care nu ar trebui să fie neglijat. Vorba e că alegerile locale au avut loc vara, când reprezentanţii partidului de guvernământ din parlament, guvern şi preşedinţie se aflau în concediu, lăsând grija electoralei în seama subalternilor lor. Aceştia, la rândul lor, nedorind să-şi piardă odihna ce li se cuvine, au avut toată încrederea în organizaţiile primare de partid locale, conducătorii cărora, nesimţind prea mare presiune din centru, s-au lăsat, în marea majoritate, pe tânjală. Prin urmare, se poate afirma cu toată certitudinea că victoria (o avem în vedere, mai ales, pe cea obţinută în raioane) se datorează nu atât activităţii intense a partidelor de opoziţie, cât inactivităţii partidului de guvernământ din acea perioadă preelectorală.
Pomenindu-se în faţa unui asemenea eşec colosal, de altfel neaşteptat, comuniştii şi-au mobilizat acum forţele aplicând toate mijloacele permise şi nepermise pentru a-şi recupera lacunele, aplicând noi modalităţi de tactică pentru a-şi atinge scopul. O dovadă destul de elocventă în acest sens sunt rezultatele alegerilor repetate ale consilierilor din raionul Rezina, unde partidul de guvernământ a pus în acţiune noi metode din arsenalul său strategic. Una dintre acestea constă în crearea de noi partide care au menirea să fărâmiţeze şi să zăpăcească electoratul. Or, se ştie că numărul acestor formaţiuni politice, apărute peste noapte la Rezina, a fost dublat faţă de cel de până la alegerile din iunie. Funcţionând sub acoperire, o parte dintre formaţiunile în cauză, care şi-au zis de dreapta sau de centru, au făcut de fapt jocul comuniştilor. Acum vedem că aceeaşi politică de buimăcire şi inducere în eroare a alegătorilor este promovată şi la nivel republican: noile partide apar şi cresc la Chişinău ca ciupercile după ploaie, acestea compilând titlurile partidelor de succes, totodată deteriorându-le componenţa.
Referindu-ne la victoria în ultimele alegeri locale, obţinută de partidele democratice în municipiul Chişinău şi în unele raioane din republică, nu împărtăşim euforia acestora privind încrederea precum că la alegerile parlamentare din primăvara anului 2009 ne putem aştepta la o înfrângere totală a comuniştilor, sau, cel puţin, la o trimitere a lor în opoziţie. Acest lucru, după părerea noastră, nu se va întâmpla, din două motive: mai întâi, să nu uităm că acest partid se află actualmente la guvernare având în mâna sa (ceea ce nu are opoziţia) pâinea şi cuţitul, pe care le poate pune în funcţiune cu cea mai aprigă dârzenie în timpul de un an şi ceva care a mai rămas până la următoarele alegeri pentru a-şi atinge cu orice preţ scopul de menţinere a puterii în societate; în al doilea rând, detronarea comuniştilor n-o doreşte o serie de partide de opoziţie (de centru şi de dreapta) care se află atât în legislativ, cât şi în afara lui. Or, după părerea acestora, e mult mai bine şi mai comod să te afli în opoziţie chiar şi cu trei, zece sau cincisprezece deputaţi, să-ţi demonstrezi patriotismul în public doar prin vorbe (ceea ce se întâmplă de fapt ani şi ani de zile la rând) decât să fii la guvernare şi să ai grijă de soarta poporului, primind pe deasupra şi cucuie din partea oponenţilor. În contextul acesta, au deplină dreptate unii publicişti care afirma nu demult că partidele de la noi nu luptă pentru a lua puterea în mâini, ci doar pentru a ajunge în fotoliul de deputat. Chiar zilele trecute l-am auzit la un post de radio pe un lider de partid care, abordând tema fuzionării formaţiunilor politice, şi-a încheiat discursul în ideea că ţelul principal al partidului său e să nimerească în parlament.
Pornind de la cele expuse mai sus, apare întrebarea firească: cine va birui totuşi în cadrul alegerilor parlamentare din 2009? Chiar dacă partidul de guvernământ va izbuti să influenţeze pe o arie mai extinsă mass-media, chiar dacă acesta va încerca să pună la cale metode nepermise de intimidare sau acaparare a electoratului, există, după părerea noastră, o şansă ca eşichierul democratic, necomunist să obţină majoritatea constituţională în viitorul parlament. Pentru aceasta este necesar să fie întreprinsă următoarea acţiune terapeutică chirurgicală: toate formaţiunile politice de orientare democratică din republică (parlamentare şi neparlamentare), să fuzioneze formând doar două partide puternice: unul de dreapta şi altul centrist. Concomitent, propunem ca actualii lideri ai partidelor fuzionate (care timp de aproape două decenii n-au fost în stare să convingă, să atragă de partea lor majoritatea electoratului) să-şi dea demisia, dacă ei într-adevăr doresc ca în 2009 să aibă loc o schimbare spre binele poporului. În fruntea celor două partide noi să fie aleşi tineri, care n-au fost afectaţi de mentalitatea bolşevică. În felul acesta vor fi developate partidele ce-şi zic democratice, dar care se află în serviciul comuniştilor, create la comanda acestora din urmă, deoarece ele, aceste partide, tot ce-i posibil, se vor împotrivi procesului de fuzionare. Astfel, alegătorul de rând, care nu face parte din nicio formaţiune politică, având în faţă, în buletinul de vot, doar câteva partide, se va putea orienta uşor, exprimându-şi opţiunea pentru cel care îi este mai aproape de cuget şi de inimă. Dacă nu vom putea face acum această operaţie, ce-i drept, dureroasă pentru unii lideri, dar strict necesară pentru viitorul ţării şi intrarea ei în Uniunea Europeană, altă ocazie atât de prielnică s-ar putea să nu mai avem, cel puţin, în viitorul apropiat. Şi atunci, de ce să nu întreprindem acum acest lucru, acum, când capitala ţării ne-a dat un bun exemplu în această privinţă, făcând primii paşi pe făgaşul schimbării şi când mugurii democraţiei, deşi încă firavi, prind viaţă în majoritatea raioanelor din republică?
NOTA REDACŢIEI. Autorul reflecţiilor de mai sus şi-a expus părerea personală pe marginea problemei care devine tot mai stringentă: cine şi cum ar putea să obţină victoria în cadrul alegerilor parlamentare din 2009, eveniment important de care ne desparte doar un an şi ceva. Aşteptăm să vă pronunţaţi şi dvs., stimaţi cititori, pe marginea acestei chestiuni.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu